…poveştile frumoase de dragoste, se termină trist.
Dacă nu sunteţi de acord cu mine, vă ascult.
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.
Inmobiliaria Bienes Raíces Proyectos e Inversiones
Strălucirea este necesară
Sometimes, we need fantasy!
De obicei râd, dar uneori nu.
“Cât despre mine, sunt un optimist."
braila vazuta prin ochii mei
eu cu gândurile mele… şi… atât!
gânduri, aberații, nedreptăți
proză scurtă și căței
Zic ce-am de zis
texte, desene și fotografii de Cristina-Monica Moldoveanu
... în fuga amintirilor cronopediene...
Ziua de azi e unica. Ai grija de timpul tau.
Simte,dar taci.Scrie.
Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…
Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea
You know my name, not my story.
A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG
Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri
Primul blog românesc despre murături, dulcețuri și alte chestii la borcan. Probabil singurul.
Despre gradina in anul 2016
blog arădean de cultură generală
The best gift you are ever going to give someone— the permission to feel safe in their own skin. To feel worthy. To feel like they are enough. — Hannah Brencher
let it come natural
Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur
locul unde visurile devin cuvinte
" You'll stay with me? Until the very end... "
Just another WordPress.com weblog
Blog despre importanta fiecarui leu
există zi există noapte exist şi eu pentru a le-ncurca pe toate!
...cu capul în nori și piciorele pe pământ.
modă-gânduri-idei -cărți
9 
Cel mai tare m-a intristat povestea de dragoste dintre Tristan si Isolda . La vremea aceea inca credeam in iubirea neconditionata . Buna dimi, 9 !
ApreciazăApreciază
Comment by La Petite Fille de la Mer-july— decembrie 15, 2013 #
‘Neaţa şi ţie July, pe la prânz… 🙂
Sunt multe poveşti de dragoste care mă întristează.
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
Toate se termină (sau cum îi spunea, la Păltiniș, lui Noica un om ce se ocupa cu lemnele: „Toate au un gătat”) …
ApreciazăApreciază
Comment by Doru— decembrie 15, 2013 #
Cam aşa Doru…Înţelepciunea populară, mereu adevărată.
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
Poi depinde ce povesti citesti
Povestile muritoare se termina asa cum zici
Povestile nemuritoare se termina in:,, Si asa au trait fericiti pana la adanci batraneti!,, Majoritatea povestilor romanesti se termina asa
ApreciazăApreciază
Comment by gheorgica— decembrie 15, 2013 #
Dar oare de ce nu ne spune ce înseamnă acel ,, au trăit fericiţi,, ?
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
ica si un raspuns muzical
ApreciazăApreciază
Comment by gheorgica— decembrie 15, 2013 #
Excelent răspuns, Gheo! 🙂
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
Și cum rămâne cu poveștile despre Făt Frumos din Lacrimă sau Prâslea cel Voinic și Merele de Aur, care spun clar că au trăit fericiți până la adânci bătrâneți?!
ApreciazăApreciază
Comment by racoltapetru6— decembrie 15, 2013 #
Poi ce faci Petrica,imi furi ideile? Sa nu imi spui ca te-ai inscris in clubul plagiatorilor de povesti sau joci rolul din Petrica si lupul
ApreciazăApreciază
Comment by gheorgica— decembrie 15, 2013 #
Gheo, tu crezi că doi oameni nu pot avea aceleasi idei?
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
Ce să fac dacă am aceleași înclinații spre povești cu happy-end?! Nu puteam decât să mă exprim aproximativ la fel ca tine. Dar nu-ți contest dreptul de autor! 🙂
ApreciazăApreciază
Comment by racoltapetru6— decembrie 15, 2013 #
HI! Bun raspunsul
ApreciazăApreciază
Comment by gheorgica— decembrie 15, 2013 #
Alea-s doar…poveşti,Petru.
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
dragostea se termina trist.
ApreciazăApreciază
Comment by mdsimina— decembrie 15, 2013 #
Oare de ce?
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
Hai sa incercam o reformulare 🙂
Asa.
Unele povesti de dragoste e posibil sa se termine trist. Asta nu inseamna ca e sfarsitul lumii.
N-am auzit de povesti de dragoste care se termina vesel – dar mai stii, or fi si oameni care sarbatoresc un astfel de eveniment 🙂
Sunt prea multe opere/ lucrari, etc ce pun accentul pe povesti dramatice si sfarsituri si mai si, iar asta nu e neaparat bine.
Cea mai cea poveste ce-mi place e legenda lui Baucis si Philemon, doi oameni de treaba ce presupun ca s-au iubit dincolo de declaratii infocate, s-au respectat si sustinut reciproc ptr ca la final sa moara impreuna, transformandu-se unul in stejar, celalalt in si tei, doi copaci cu un singur trunchi 🙂
Nota
E posibil ca o poveste ce-o traim la un moment dat sa se termine candva, intr-un fel sau altul. De garantat nu ne garanteaza nimeni nimic, iar ” totdeauna” nu exista. Insa – ne putem bucura din tot sufletul ptr tot ceea ce traim frumos atunci cand traim asa ceva 🙂
ApreciazăApreciază
Comment by lotusull— decembrie 15, 2013 #
Adevărat, lotusell, dar oare de ce nu impresionează şi poveştile de dragoste fericite? 🙂
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
Probabil din acelasi motiv pentru care reactionam mai degraba la vesti/ stiri privind chestii tragice si mai putin spre deloc la cele care vorbesc despre realizari, premii, etc.
Posibil uneori ne e mai la indemana sa rezonam cu nefericirea cuiva decat cu fericirea lui. Nefericirea iti cere o doza minima de empatie/ compasiune, pe cand fericirea altcuiva poate aduce in prim plan capacitatea de a ne gestiona un eventual elan invidios, poate trezi nostalgii, sentimente de neimplinire si regret, etc. Plus ca nu-i loc de dat sfaturi – si unora dintre noi tare ne mai place asta 🙂
Sunt sigura ca explicatii sunt multe, multe 🙂
Nu cred ca exista relatii fericite sau nefericite cap-coada.
Dar cred ca exista relatii toxice, relatii ce nu aduc nimic bun, dupa cum exista si relatii echilibrate in care partenerii sunt la un nivel aproximativ de dezvoltare pe toate nivelurile.
ApreciazăApreciază
Comment by lotusull— decembrie 15, 2013 #
Sau ,,sacul si peticul lui potrivit,,
ApreciazăApreciază
Comment by gheorgica— decembrie 15, 2013 #
🙂 🙂 🙂 Gheo cu zicerile lui foooaaarte colorate!
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
Bine explicat Lotusell, si-mi place cum consideri o relaţie ca fiind bazată pe…parteneriat. 🙂
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
Poi de aici porneste nefericirea. Un petic mic , prea mare sau colorat neasortat, dauneaza sacului.
ApreciazăApreciază
Comment by gheorgica— decembrie 15, 2013 #
Inclin sa-ti dau dreptate, Gheo.
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
Da, sacul si peticul sau 🙂
Era o vorba ce spunea ca oamenii se merita unii pe altii. Iar in vorba asta nu vad nimic tendentios.
Cred ca si parteneriatul e sau poate fi o prelungire/ manifestare a iubirii. A iubirii sanatoase 🙂
ApreciazăApreciază
Comment by lotusull— decembrie 15, 2013 #
Pe mine cuvantul,,parteneriat,, ma duce cu gandul la afacere iar in afacere dragostea nu isi face cuib. Parteneriatul chiar imi produce fiori reci. Toate afacerile proaste au fost pe baza de parteneriat. Poate o prelungire a dragostei si iubirii de mosie
ApreciazăApreciază
Comment by gheorgica— decembrie 15, 2013 #
Pai nici mie nu-mi place in mod deosebit cuvantul, dar n-am gasit altul potrivit 🙂
Daca treci dincolo de primul inteles, parteneri poate insemna si doi oameni ce-si asuma responsabilitatea relatiei lor, doi oameni ce merg in aceeasi barca si vaslesc in aceeasi directie – nu unul hais si altul cea, doi oameni ce participa la construirea relatiei lor – caci relatiile nu se construiesc singure, doi oameni ce evolueaza relativ asemanator, si da, doi oameni ce lupta/ se zbat impreuna si ptr aspectul pragmatic/ economic al relatiei lor – facturile nu se pot plati cu versuri,etc.
O relatie inseamna mai mult decat poezie, plimbari romantice, mesaje dulci, promisiuni eterne si cearceafuri ravasite.
Dar vezi, de aici, din punctul in care fiecare defineste o relatie pleaca multe. Inclusiv multe asteptari nerealiste, multe dezamagiri, multe experiente ce nu intotdeauna lasa un gust placut.
Ramane deci valabila spusa ca fiecare sac cu peticul sau 🙂 Sau cu alte cuvinte, ce bine e cand oamenii ” se asorteaza ” in definitii ale relatiei, iubirii, etc .
ApreciazăApreciază
Comment by lotusull— decembrie 15, 2013 #
Corect scris. Tot ce ai spus inseamna viata cu bune si rele. Trebuie si putzin hais- cea ca sa nu devina plictisitoare. Rezultanta tre sa aiba valori pozitive.
ApreciazăApreciază
Comment by gheorgica— decembrie 15, 2013 #
🙂
ApreciazăApreciază
Comment by lotusull— decembrie 15, 2013 #
Se scrie despre povestile de dragoste triste tocmai pentru ca sunt putine. De ce ar scrie cineva despre ceva care este obisnuit? Dragostea nu este trista. Poate disparitia ei sau lipsa dragostei. Statistic numarul povestilor de dragoste fericita este mai mare decat nr povesti nefericite. Povestile nefericite sunt mai vocale, lacrimogene si se citesc la vedere cu batiste si ofuri de impresie. Povestile fericite se citesc pe ascuns cu lanterna sub plapuma si in mare intimitate. Dupa primele se viseaza urat si esti deprimat dupa cele fericite se doarme mult,se viseaza frumos, se intarzie la scarbiciu si fetele canta in bucatarie cand fac cafeaua dimineatza
ApreciazăApreciază
Comment by gheorgica— decembrie 15, 2013 #
Hai că de data asta îmi place cât eşti de optimist, Gheo! 🙂
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
Nu creeeeed… Tu vrei să mă păcăleeeeeşti …
ApreciazăApreciază
Comment by Dan— decembrie 15, 2013 #
Booonnn… Spune repede o poveste de dragoste care se termină vesel. Da’ nu mă lua cu,, Si au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi,,.
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
Măi Foxy, e cam aiurea să spui că se termină vesel dat fiind faptul că la capătul drumului e o doamnă cu coasa. Dar aş putea să-ţi dau exemplul bunicilor mei.
ApreciazăApreciază
Comment by Dan— decembrie 15, 2013 #
E o poveste frumoasă? Atunci merită auzită! 🙂 Uite m-am aşezat cuminte şi ascult…
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
Este o poveste frumoasă. Cam lunguţă ţinând cont de faptul că bunicul a murit la 102 ani şi bunica la 96, cam tristă pe alocuri (că au trecut prin două războaie plus perioada de foamete care a urmat) dar fiindcă au avut copii crescuţi frumos şi nepoţi reuşiţi (mai ales eu 😳 – aşa zicea bunica, daaaa ??? nu mă laud singur), ba chiar şi strănepoţi (pe care, ce-i drept îi mai încurcau între ei dar, de, „binefacerile” bătrâneţii nu iartă pe nimeni), dar frumoasă. Dealtfel bunicul s-a stins la două luni după ce a murit bunica, spuneau cei de prin sat că „de inimă rea” fiindcă le repeta tot timpul că el fără „băbuţa” lui nu poate trăi.
ApreciazăApreciază
Comment by Dan— decembrie 15, 2013 #
Cred ca au trait impreuna, mai mult decat traiesc altii o viata de om. 🙂
Probabil ăsta o fi fost şi secretul vieţii lor lungi, faptul că s-au sprijinit unul pe altul si stiau că ,,nu pot trăi,, unul fără celălalt.
Si spui că bunica zicea că mai ales tu, eşti un nepot reuşit? 🙂 Acuma, na! trebuie să te cred pe cuvânt că nu mai e bunica să confirme. 🙂
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 15, 2013 #
eu sunt mai optimista 🙂 depinde unde se termina filmul 🙂
ApreciazăApreciază
Comment by monicasicoe— decembrie 16, 2013 #
ApreciazăApreciază
Comment by gheorgica— decembrie 16, 2013 #
Gheo, ce-ti place sa fii Gigi contra! 🙂
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 17, 2013 #
:))
ApreciazăApreciază
Comment by monicasicoe— decembrie 18, 2013 #
Asta asa este. 🙂
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 17, 2013 #
Poi se trmina frumos filmul
ApreciazăApreciază
Comment by gheorgica— decembrie 17, 2013 #
Filmul nu l-am vazut, recunosc. 🙂
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 17, 2013 #
Uite, imi pun cenusa in cap si-ti promit sa ma uit la film cat de curand. Mai rar, film ramanesc cu sunet asa de bun. Multam. 🙂
ApreciazăApreciază
Comment by 9— decembrie 17, 2013 #