Ultima zi…

ianuarie 3, 2014 la 12:36 am | Publicat în de-ale noastre, Uncategorized | 4 comentarii
Etichete: acasă, Alice în Ţara Minunilor, An Nou

…din an. A fost o parte din Alice în Ţara Minunilor. Cel puţin aşa am simţit-o eu. M-am trezit de dimineaţă, cu planul bine conturat în minte, ştiind că va fi o zi grea în care pe lângă mâncarea de Revelion pentru trupa veselă care va rămâne să petreacă acasă, va trebui să ajung şi acasă la maică-mea, lăsând petrecăreţilor cale liberă, iar mie o seară liniştită.

Aşa că am făcut ultimele cumpărături de dimineaţă, inclusiv peştele cerut de maică-mea. ,, Am peşte de râu, mi-a spus ea, dar dacă poţi cumpără şi altceva.,,

Zis şi făcut, aşa că m-am trezit în faţa varietăţii de la Auchan, cred că am scris bine, oricum nu mai am de gând să verific, şi primul gând a fost să cumpăr hamsii, ăia-s pe gustul meu, dar am renunţat repede, ştiind că maică-mea prin alceva, de fapt, dorea macrou. Pangasius nu mai cumpăr de vreo doi ani, de când mi s-a făcut rău. Cumpărăturile  le-am terminat rapid, apoi ajunsă acasă, mi-am suflecat mânecile şi m-am apucat să-mi termin treaba. Sigur, dacă nu mi s-ar fi terminat butelia tocmai când am ajuns să pun pizza la cuptor, aş fi zis că sunt norocoasă. Dar n-a fost să fie, aşa că am dat telefon să-mi aducă o butelie. ,,Peste vreo două ore, am auzit spunând vocea de la celălalt capăt al firului.,, ,, Văleu! Dar sunt cu mâncarea pe foc.,, ,,Da, azi toată lumea asta spune,,. Bine, îmi spun, mă salvează frate-meu. Aşa că-l sun pe el. ,,În 10 minute sunt la tine,, îmi spune.

Sun iar la butelii, să contramandez comanda. ,,Nu mai e nevoie să veniţi, am vorbit deja cu altcineva, mulţumesc.,, ,,Cu cine aţi vorbit?,, mă ia la întrebări vocea iritată…,, Cu frate-meu…,, ,,Dar băieţii deja sunt în drum spre dumneavoastră, ajung în 5 minute…,,

,,Dar spuneaţi mai ‘nainte, că veniţi peste vreo două ore.,, ,,Dacă aţi spus că aveţi mâncarea pe foc…,, Dau iar telefon la frate-meu să nu mai vină, că deja mi-e butelia pe drum.

Au şi venit băieţii cu butelia, apoi când deja aproape se făcuse pizza au mai venit cu încă una. Undeva se pierduse informaţia pe drum. Am terminat cu mâncarea pentru trupa care urma să petreacă acasă, mi-am luat bagajul, am cumpărat vâscul din piaţă, o legătură la un leu, vânzătoarea încercase să-mi vândă 3 la doi lei, la ofertă. ,,Nu, vreau o singură legătură, cât mai mică,, S-o fi crucit, văzând că îmi doresc legătura cea mai mică, dar aveam prea multe bagaje şi habar n-aveam cum ajung acasă la maică-mea. Dar atunci când te aştepţi mai puţin, norocul îţi surâde. Aproape m-a luat pe sus o doamnă, care semăna cu iepuraşul agitat din Alice în Ţara Minunilor. Mă grăbesc, mai trebuie să ajung şi la…apoi a început să-mi povestească unde se grăbea. Curios cum afli povestea vieţii unui om chiar dacă nu doreşti acest lucru, doar într-o oră de drum. ,,Acum sunt singură, am fost o săptămână la fiică-mea. Sunt asistentă la spital, nu-mi plac sărbătorile de iarnă, acum doi ani, soţul meu a murit de cancer. Într-o săptămână s-a dus…Mă grăbesc să ajung de Revelion la nişte nepoţi, nu-mi place să-mi petrec singură sărbătorile…,, Mi-am luat apoi rămas bun de la doamna care semăna cu Iepuraşul din poveste şi am ajuns acasă în sat la maică-mea cu o cunoştinţă pe care n-o mai văzusem demult şi chiar mi-a făcut plăcere s-o întâlnesc. Cum am petrecut de Revelion? Asta face şi ea parte din poveste. După ce am stat la vorbe cu maică-mea, e primul an dintr-un şir întreg de ani în care am adormit înainte de ora 12.

Cum se arată noul an? Sper să fie un an liniştit cu toporaşi înfloriţi de Revelion, cu soare blând care s-a îndurat să se arate în prima zi a anului, cu multă magie în jur, cu multe poveşti care se cer scrise sau auzite, cu linişte în suflet, după multe zile agitate, cu casa plină şi acum. Aşa mi se arată anul. Şi-mi place cum a început…

Sper că şi anul vostru vi se arată la fel de frumos şi vouă. Şi vă las şi o melodie care nu-mi dă pace şi fără nici o legătură cu starea mea.

Şi încă una cam tot în acelaşi ton