Jurnal…

februarie 5, 2016 la 8:26 pm | Publicat în d'ale copiilor, jurnal aiurit, Uncategorized | 6 comentarii
Etichete: , ,

…aiurit. 34

Privesc în urmă şi observ că nu am fost prea sociabilă luna trecută. Am scris puţin şi am comentat şi mai puţin. Mno, am şi eu zile în care sunt mai taciturnă. Poate zilele astea de iarnă şi… nu prea, au fost de vină. Azi însă pe lângă faptul că tot morocănoasă am rămas mai sunt şi cârcotaşă. Tocmai am auzit vestea cu acel profesor care îşi umileşte elevii dându-le note mai mari la teză doar dacă aceştia se târăsc în genunchi până la catedră. Sigur că sunt un pic reticentă când e vorba de ştirile de la tv dar mă gândesc totuşi dacă e adevărat sau e doar o ştire ,,umflată,, de jurnalişti. Nu ţin partea nici unora nici altora. E greu să fii copil în România de azi, la fel cât e de greu şi să fii profesor în ţara asta. Spun doar că adulţii au ales să practice această meserie plină de neajunsuri pe când copiii români sunt obligaţi să meargă la şcoala asta românească plină de materii care nu prea au nici o legătură cu viaţa reală.

Acum, în legătură cu acest caz. Un copil s-a târât în genunchi pentru o notă mai mare. Cine e de vină? Copilul, profesorul, părinţii? Sunt curioasă să vă aud.

6 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Sistemul.
    În ce clasă erau elevii ăia? Că… da, contează.
    Un exemplu poate nu chiar la subiect dar pe acolo? Clasa a VII-a, profesor de sport. Din vestiarul fetelor se intra direct în sala de sport. El, profesorul, intra peste fete fără nicio problemă când ele se schimbau. Erau fetele de vină? Poate, pentru că nu-l percepeau ca pe un bărbat ci ca pe un dascăl. Nu era net, nu erau ştirile de la ora 5 ca să ştie şi fetele că poate nu venea doar ca să anunţe că mai sunt 15 minute până la proba de săritură în lungime, aşa cum credeau ele.
    Clasa a 11-a. Ora de sport. Câteva fete, în „biroul” profului de sport, adică o cameră minusculă din sala de sport. Ieşeau mândre că profu’ le admiră şi le mângăie pe păr, pe spate, pe sâni. Era doar proful de vină? Cu siguranţă nu. 😉

    Apreciat de 1 persoană

    • Uite ca ai pus punctul pe i, potecuto. 🙂 Sistemul, sigur ca da, care tot de oameni e construit. Apoi parintii care poate nu le-au explicat copiilor lor ca niciodata nu te umilesti pentru o nota. Profesorul, care se considera poate un mic zeu in clasa. Copilul care fiind deja in liceu ar cam trebui sa stie ca o nota nu e atat de importanta in viata. Zic si eu…

      Apreciat de 1 persoană

  2. E șocant când o astfel de atitudine ajunge să fie făcută publică, la fel ca multe altele la fel de scandaloase. Firește că se vor lua măsuri și se vor da sancțiuni, dar de ce numai atunci când află o țară întreagă? Sunt foarte multe astfel de cazuri la care s-a închis ochii și viața a mers mai departe, cu bune și rele. Iar elevii care au trecut prin asemenea încercări, au revenit la întâlnirile de 10-20-30 de ani de la absolvire, au adus flori și au mulțumit acelor profesori pentru educația primită.
    Dar mai avem nevoie de educație, cu toții, atâta cât trăim.

    Apreciază

    • Aha,pentru ca au fost ,,deposedati,, de personalitate. 🙂

      Apreciază

    • Si uite cum nu stii ce sa mai crezi, nu-i asa? 😦

      Apreciază


Lasă un răspuns către lotusull Anulează răspunsul

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

Soluciones Colina

Inmobiliaria Bienes Raíces Proyectos e Inversiones

Bijuterii cu suflet

Strălucirea este necesară

Imaginary Coffee

Sometimes, we need fantasy!

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

Cristiftene

“Cât despre mine, sunt un optimist."

brăilaltfel

braila vazuta prin ochii mei

gânduri însingurate

eu cu gândurile mele… şi… atât!

Poeme despre nimic

gânduri, aberații, nedreptăți

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

proză scurtă și căței

Texte pe față

Zic ce-am de zis

muzele albe

texte, desene și fotografii de Cristina-Monica Moldoveanu

Cronopedia

... în fuga amintirilor cronopediene...

Blog Anonim.

Ziua de azi e unica. Ai grija de timpul tau.

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Derivată din D.

You know my name, not my story.

WHEN CULTURES COLLIDE

A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG

Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri

BUCĂTĂRELI LA BORCAN

Primul blog românesc despre murături, dulcețuri și alte chestii la borcan. Probabil singurul.

gradina2016

Despre gradina in anul 2016

"Enciclopedie deschisă"

blog arădean de cultură generală

MM's Blog

The best gift you are ever going to give someone— the permission to feel safe in their own skin. To feel worthy. To feel like they are enough. — Hannah Brencher

pisicablonda

let it come natural

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

j u r n a l d e b u b u r u z ă

locul unde visurile devin cuvinte

Fărâme de suflet şi de viaţă

" You'll stay with me? Until the very end... "

Evelics's Blog

Just another WordPress.com weblog

Doar un leu

Blog despre importanta fiecarui leu

mondeadrian

există zi există noapte exist şi eu pentru a le-ncurca pe toate!

9

...cu capul în nori și piciorele pe pământ.

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți