Antisonet…

februarie 10, 2019 la 4:15 pm | Publicat în scrisori de inimă albastră, Uncategorized | 13 comentarii
Etichete:

 

Știu că nu am dreptul să scriu despre iubire,

căci mintea e stăpână peste ce zic și fac;

așa că îți voi scrie de floarea înflorită,

atinsă cu blândețe de raza răsărită, odată cu venirea soarelui în prag.

Și-ți scriu de vântul care, venit din depărtare

aduce lin pe aripi, acorduri de tango

și-atunci cum mă cuprinde, așa…o-nfrigurare

și îmi trezește-n suflet un dureros ecou.

Dar știu că nu am dreptul să scriu despre iubire,

căci mintea mea îmi zice ce să fac:

așa că-ți scriu doar despre floare-

și-n rest, oricât m-ar fi de greu, doar…tac.

Reclame

Am învăţat…

august 14, 2015 la 6:04 am | Publicat în scrisori de inimă albastră | 10 comentarii

…să nu iubesc lucrurile materiale. Ele fie se pierd, fie se strică, fie îţi sunt luate. Acum am doar două trei, fără nici o valoare pentru alţii. Doar pentru mine şi ai mei. Una dintre ele e o foarfecă veche de la bunica mea. Fiică-mea ştie că de fiecare dată când o ia o atenţionez să n-o rătăcească pentru că a fost a străbunicii ei.

Apoi am învăţat să iubesc animalele dar să nu mă ataşez prea tare de ele, deoarece atunci când pleacă sau mor sufăr îngrozitor. Aşa cum s-a întâmplat cu prima căţeluşă pe care am avut-o noi fraţii în copilărie. Am iubit-o, era camaradul nostru de joacă, ne însoţea pretutindeni. Dar un şofer a călcat-o. Doamne ce-am plans toţi trei fraţii, văzându-i suferinţa! A murit şi am îngropat-o în grădină. I-am pus şi cruce ca unui adevărat creştin. Apoi am avut o turturică. Am crescut-o de când era un biet pui. Am învăţat-o să zboare, dar mereu se întorcea la mine. Asta până într-o vară, când am plecat în tabără. Când m-am întors, mă urmărea de pe acoperişul casei, dar nu mi-a mai zburat pe umăr, cum făcea altă dată, degeaba o chemam suflând în pumni, imitând turturelele. Încet, încet, m-a uitat de tot. Mă mai joc şi acum, uneori, păcălind câte o turturea, suflând în pumn. Dar nu m-am mai ataşat niciodată atât de mult de nici un animal.

Apoi a venit rândul oamenilor să le acord iubirea mea. Dar am aflat că oricât de mult i-ai iubi, fie mor, fie pleacă. Aşa că am învăţat să-i iubesc dar ştiam că această iubire nu ţine veşnic. Inima mea se împietreşte pe zi ce trece, îmi spun, şi dacă nu sunt atentă, s-ar putea ca într-o bună zi, învăţând atâtea să devină de piatră şi atunci asta ar însemna să nu mai fiu. Dar ştiu că asta nu se va întâmpla pentru că ştiu că pot iubi, necondiţionat. Dovada? Copiii mei.

***

decembrie 15, 2012 la 5:20 pm | Publicat în gânduri aiurea, scrisori de inimă albastră, Uncategorized, zile colorate | 15 comentarii

Chiar de e cioburi,

sufletul mi-e curcubeu.

Vin zile bune?

Povestea de marţi…

decembrie 10, 2012 la 10:03 pm | Publicat în povestea de marţi, scrisori de inimă albastră, semn de...sunete, Uncategorized | 5 comentarii
Etichete: , , , , ,

17 …,,Un spectacol din fotoliu”…este viaţa oricărui om. Fiecare om e o poveste, tristă sau fericită, mai scurtă sau mai lungă,  plină sau mai săracă în evenimente, liniştită precum apa unei fântâni sau mereu fremătândă la fel ca marea, tulbure şi plină de nămol precum apa bălţilor sau limpede ca apa de izvor, senină ca o zi frumoasă de vară sau mohorâtă şi ploioasă ca zilele de plumb ale lui Bacovia.

Cine ne hotărăşte soarta? Cine ne scrie istoria atât de însemnată a vieţii fiecăruia dintre noi, dar fără nici o importanţă raportată la Univers? Cu cât contribuim noi cu voinţa noastră la clădirea aceasta şi cât înseamnă întâmplare în acest mare Nimic?

– Dă-mi mâna te rog…

– Ea o întinde spre el…

– Mulţumesc, spune el zâmbind hâtru.

Până să-şi dea seama e cerută de nevastă… Apoi din ,,eu” totul se transformă în ,,noi” pentru o clipă sau pentru o veşnicie, doar timpul ştie…

Doar asculta şi…

noiembrie 25, 2012 la 12:13 am | Publicat în scrisori de inimă albastră, Uncategorized | 6 comentarii
Etichete: , , ,

…priveşte.

Ascultă dragă Inimă, mai ia o pauză, ia-ţi vacanţă, nu lua totul personal. Ia-ţi un bilet, fă-ţi bagajul, să nu-ţi lipsească ochelarii de soare şi pălăria de pai  şi săndăluţe uşoare. Ia-ţi şi ceva uşor de citit în…stele. Începe-ţi călătoria Inimă… uşor.

Voi fi aici, să-ţi păzesc locul până te vei întoarce refăcută şi veselă.

Vacanţă frumoasă îţi doresc!

Cu drag, Creierul.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

Imaginary Coffee

Sometimes we need fantasy!

potecipeape

Viata? O poteca pentru care nu-ti trebuie harta!

SeMaiÎntîmplă

Dacă nu mergeam în ziua aia la pîine, nu te-ntîlneam.

Cristiftene

“Cât despre mine, sunt un optimist."

GEORGE SORIN VENETE

#vorbește, sufletul nu te va ierta niciodată pentru tăcere#

brăilaltfel

braila vazuta prin ochii mei

gânduri însingurate

eu cu gândurile mele… şi… atât!

Poeme despre nimic

gânduri, aberații, nedreptăți

Adela Teban

Inspired by nature

Aphorism with Abhishek

The stuff that matters

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Texte pe față

Zic ce-am de zis

muzele albe

texte și fotografii de Cristina-Monica Moldoveanu

Cronopedia

... în fuga amintirilor cronopediene...

Poeme nemuritoare

„Poezia este o artă care doare. Doare atât cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia.”

Blog Anonim.

Ziua de azi e unica. Ai grija de timpul tau.

69

Cel mai bun mod de a face dragoste e sa faci sex!

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Derivată din D.

You know my name, not my story.

Dimensiunea unei zile

Cu Pietre de hotar sau fără

WHEN CULTURES COLLIDE

A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG

Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri

BUCĂTĂRELI LA BORCAN

Primul blog românesc despre murături, dulcețuri și alte chestii la borcan. Probabil singurul.

gradina2016

Despre gradina in anul 2016

"Enciclopedie deschisă"

blog arădean de cultură generală

MM's Blog

The best gift you are ever going to give someone— the permission to feel safe in their own skin. To feel worthy. To feel like they are enough. — Hannah Brencher

pisicablonda

let it come natural

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

j u r n a l d e b u b u r u z ă

locul unde visele devin cuvinte

Fărâme de suflet şi de viaţă

" You'll stay with me? Until the very end... "

Evelics's Blog

Just another WordPress.com weblog

Doar un leu

Blog despre importanta fiecarui leu