Jurnal…

iunie 26, 2015 la 3:23 pm | Publicat în gânduri aiurea, jurnal aiurit | 20 comentarii
Etichete: ciresi, mazare, nuc, pierisi

…aiurit. 24

De câteva zile plouă şi e frig. Parcă e început de toamnă. Oraşul  gri nu reuşeşte deloc să mă facă să simt vara. Parcă nici florile nu înfloresc de frica frigului. Sigur, sunt şi excepţii.

Uite una, care m-a făcut să zâmbesc, atunci când m-am întors obosită de la muncă.

Trandafirul japonez mă duce cu gândul la timp, frumuseţe, delicateţe, clipă efemeră. Mă minunez de fiecare dată de gingăşia acestei frumuseţi care ţine doar o zi.  Apoi rămâne doar amintirea frumuseţii ei la fel ca şi zâmbetul unei puştioaice,  pe care l-am zărit, în treacăt, azi.

Ploua. Feţe încremenite, gri, treceau pe lângă mine. Probabil aşa era şi chipul meu, încremenit într-o încruntare cenuşie. Asta până a trecut fata cu zâmbetul larg pe lângă mine. Mirată, priveam chipul acela fericit. Oare de ce zâmbea? m-am întrebat. Ce contează, mi-am spus şi mi-am zâmbit.

Nu am mai scris demultişor pe blog. Zilele astea m-am simţit ca o cenuşăreasă.

Să nu credeţi că aşaaa fără nici un motiv. 🙂

Uite unul! 🙂

Maică-mea intrase în panică. Prea multă mazăre în grădină, aşa că auzindu-i disperarea din glas, am fost s-o ajut s-o aleagă.

Sigur că da, nu m-am putut abţine să nu-mi pozez nucul, cireşele, piersicile…

Sper că mâine să ies dim butoiul cu …,,lelancolie,, cum spunea nepoţelul meu şi să mai întâlnesc în calea mea oameni care zâmbesc, asta pentru că zâmbetul e molipsitor. 🙂