Poveşti…

Aprilie 1, 2016 la 8:21 pm | Publicat în povestea de marţi, Uncategorized | 12 comentarii

…adevărate. Azi am auzit două poveşti care ar fi triste dacă nu ar fi fost povestite cu mult haz de protagoniste.

Prima, a unei fete care îşi îngrijeşte mama, oarbă din pricina diabetului. Tatăl ei a hotărât să divorţeze după 35 de ani de căsătorie. A ales iniţial o viaţă dublă. Cunoscuse o altă femeie care ,,i-a oferit tot tacâmul,, după cum spunea el. Apoi şi-a părăsit familia a plecat cu cealaltă femeie, i-a cumpărat o casă de vacanţă amantei şi fetei acesteia. Fata lui a ajuns la spital, operată, iar tatăl n-a vizitat-o niciodată, i-a dat doar un telefon în care îşi cerea iertare că amanta nu-l lasă s-o viziteze. Acum nu-şi mai vorbesc nici la telefon, deoarece tatăl a depus o plângere la poliţie că e hărţuit de fiică. Ei să nu vă închipuiţi că fata îşi plânge de milă, a povestit totul atât de haios încât ne prăpădeam de râs auzind-o, atât eu cât şi colegele mele de birou. Şi în timp ce veselia era generală a venit povestea celei de-a doua femei. Divorţată după 10 ani de căsătorie, rămasă cu doi copii mici, după ce soţul ei s-a încurcat cu o colegă de serviciu. Asta ştiam iar acum a venit continuarea. Bărbatul s-a însurat cu amanta, a trecut pe numelei ei, apoi s-a născut un copil. În salonul de la maternitate fosta amantă s-a nimerit cu sora fostei soţii, aşa că ea nu s-a dus la spital să-şi vadă sora să nu dea nas în nas cu cealaltă femeie. Acum fostul soţ a divorţat şi de a doua nevastă, după ce a bătut-o. A dorit apoi să se întoarcă la prima nevastă, dar a fost refuzat. Culmea este că eroul nostru acum lucrează la Protecţia copilului. Povestea e tristă, dar a fost atât de hazliu povestită încât am râs cu gura până la urechi de păţaniile lor.

Sunt demne de admirat cum au reuşit să treacă cu bine peste aceste greutăţi şi nici nu-şi doresc să fie compătimite. Iau viaţa aşa cum e şi încearcă s-o trăiască frumos chiar dacă nu a fost lapte şi miere.

Ce-i prea mult…

Februarie 10, 2015 la 7:15 pm | Publicat în povestea de marţi | 6 comentarii
Etichete: , ,

…strică.

Zilele astea tot auzim de o mulţime de fapte deloc onorabile ale mai marilor ţării. Nu o să vorbesc despre ei, sunt alţii care să o facă. O să vă povestesc însă o întâmplare auzită de la un personaj simpatic şi tare pitoresc, un unchi de-al meu. Mă rog, unchi prin alianţă, de fapt e unchiul cumnatei mele, dar noi toţi de la birou îi spunem unchiu, prescurtat 1Q. Fost profesor de română, acum în pensie, mereu ne aduce zâmbetul pe buze când ne vizitează.

Azi, trecând pe la noi, ne-a vorbit despre perioada studenţiei lui. În anul I, avea un profesor în vârstă, foarte sever, venit din Cluj, probabil cei din Cluj se săturaseră de severitatea lui şi-l transferaseră la Timişoara.

Era spaima studenţilor, coşmarul lor, picau pe capete la materia lui.

,, Aveam un coleg de an, care spre nefericirea lui picase şi el. Un băiat dintr-un sat, Cuvin. Băiat de treabă, dar a avut ghinionul să fie şi el printre cei picaţi. Unchiul lui era administrator la Universitate, un fel de director economic, de acum.

– Te-a picat, moşu? Nu vrei să vorbesc cu el, doar îl ştiu bine….

– Păi, vorbeşte…i-a spus nepotul, plin de speranţă.

Apoi băiatul s-a întâlnit cu un lector mai tânăr, prieten cu el.

– Am auzit că te-a picat moşul, îl ştiu, dacă vrei pot să pun o vorbă bună pentru tine, spuse lectorul binevoitor.

– Mi-ar folosi, nu spun nu, îi spuse studentul cătrănit…

Tineri fiind, continuă 1Q, seara mergeam la o bodegă, ,,La pisica leşinată,, al cărui crâşmar, om de viaţă ne făcea cinste cu câte un pahar de vin sau bere. Auzind despre necazul colegului, s-a oferit şi el să pună o vorbă bună, ,, că-l ştiu bine pe domnu profesor,, îi spuse crâşmarul

Şi uite aşa, se adunaseră vreo cinci sau şase binevoitori, fiecare asigurându-l pe tânăr că vor vorbi cu profesorul.

Ei, a venit şi ziua examenului, iar când a ajuns faţă în faţă cu profesorul, acesta citindu-i numele s-a încruntat, a scos din buzunar o listă şiiiii…

– Aaaa, deci tu eşti X-lescu, a spus el indignat şi a început să înşire numele celor care au intervenit pentru student. Ionescu, 20 minute, Popescu 15 minute, Pamfile 25 de minute…şi tot aşa mai departe.

– În total, 2 ore pierdute de mine, în defavoarea studiului pentru noua carte pe care o scriu. La revedere, ne vedem în toamnă, a concluzionat profesorul.,,

Şi uite aşa, ce-i prea mult, strică, nu-i aşa?

Povestea de…

Martie 5, 2013 la 9:32 pm | Publicat în gânduri aiurea, povestea de marţi | 4 comentarii

…marţi.

Privesc de la fereastră silueta-ţi subţire. Sunt tristă pentru tine… Ştiu că nu vei mai trăi mult. Asta şi pentru că mulţi îţi vor locul, cu toate că niciodată n-ai adus nefericirea ci doar frumuseţea.

Primăvara cu florile tale albe şi verdele crud al frunzelor. Vara cu frunzişul bogat în care ascunzi fructele galbene acrişoare. Toamna cu acele culori calde de la portocaliu, galben si maro, pâna la  verdele lucitor.

Iarna crengile-ţi sunt încărcate fie de mii de picături sub forma de lacrimi, fie de puful alb al zăpezii…

Şi totuşi eşti un intrus într-o curte în care, dacă n-ai fi tu s-ar găsi încă un loc de …parcare.

Povestea de marţi…

Decembrie 10, 2012 la 10:03 pm | Publicat în povestea de marţi, scrisori de inimă albastră, semn de...sunete, Uncategorized | 5 comentarii
Etichete: , , , , ,

17 …,,Un spectacol din fotoliu”…este viaţa oricărui om. Fiecare om e o poveste, tristă sau fericită, mai scurtă sau mai lungă,  plină sau mai săracă în evenimente, liniştită precum apa unei fântâni sau mereu fremătândă la fel ca marea, tulbure şi plină de nămol precum apa bălţilor sau limpede ca apa de izvor, senină ca o zi frumoasă de vară sau mohorâtă şi ploioasă ca zilele de plumb ale lui Bacovia.

Cine ne hotărăşte soarta? Cine ne scrie istoria atât de însemnată a vieţii fiecăruia dintre noi, dar fără nici o importanţă raportată la Univers? Cu cât contribuim noi cu voinţa noastră la clădirea aceasta şi cât înseamnă întâmplare în acest mare Nimic?

– Dă-mi mâna te rog…

– Ea o întinde spre el…

– Mulţumesc, spune el zâmbind hâtru.

Până să-şi dea seama e cerută de nevastă… Apoi din ,,eu” totul se transformă în ,,noi” pentru o clipă sau pentru o veşnicie, doar timpul ştie…

Povestea de marti…

Noiembrie 20, 2012 la 8:44 pm | Publicat în d'ale copiilor, povestea de marţi, Uncategorized | 11 comentarii
Etichete: , , , , ,

…16.

– Ana ştie tot, mi s-a destăinuit cu năduf, nepotelul meu.

– Ana ştie tot? Aşa învăţaţi voi acum la şcoală? am intrebat eu, cu gândul în altă parte… Pe vremea mea se spunea,, Ana are mere.,,

– Nuuu, mi-a răspuns aproape lăcrămând băieţelul. Ana e colega mea de bancă şi ştie tot, tot ce-o întreabă doamna învăţătoare.

– Eeeeiii, chiar tot! am spus eu cu îndoilă în glas. Nimeni nu ştie chiar tot.

– Ea ştie, mi-a replicat el. Ştie şi de insecta băţ, a adăugat…

– Păi întreab-o şi tu, care-i capitala Italiei, să vezi că nu ştie, am încercat eu să-l împac. Ştie, ştie că-i Roma şi mi-a povestit şi ce e la Roma.

Hmmm, asta e o discuţie purtată cu un pici de clasa I.

Azi, m-am nimerit tot eu să-l iau de la şcoală.

– Stai să-ţi arăt ce frumos l-am scris pe m mare de mână. Bine, ai răbdare să ajungem la birou. Nu, acum vreau să-ţi arăt îmi spune el hotărât. Ne oprim în mijlocul curţii la şcoală, îşi scoate nerăbdător caietul şi- mi arată, mândru.

– Bravo, îi spun eu încântată, văd c-ai luat un FB cu steluţă. Te-a felicitat doamna învăţătoare?

– Da, m-a felicitat şi Ana!

Asta-i, pe vremea mea Ana avea doar mere, acum are şi…influenţă pozitivă asupra băieţilor.

Povestea de marţi…

Noiembrie 5, 2012 la 2:13 pm | Publicat în povestea de marţi | 12 comentarii
Etichete: , , , , ,

…15

Bătea cu pixul în caiet iar gândurile îi zburau spre sunetul de clopoţel.

Se uită pe furiş la ceas.

Ora 9 şi 40 de minute…

Secundarul parcă îi făcea în ciudă, abia se târa.

,,Cred că un melc ar fi mai rapid decât limba asta de ceas!,, îşi spuse cu năduf.

Cizmuliţele roşii se agitau sub bancă de parcă ar fi vrut s-o ia la goană…

Parcă acum îi părea rău că-şi luase cămăşuţa roşie…

Îşi auzi numele rostit cu voce tare.

,, – Hait! Trebuia s-o ascult pe mama.

Dar eu, vroiam să fiu remarcată de altul nu tocmai de profu’ de mate!,,

 

Poveste de…

Octombrie 26, 2012 la 8:31 pm | Publicat în de-ale noastre, femei, povestea de marţi | 18 comentarii
Etichete: , , , , ,

…groază.

Se apropie ziua morţilor. În partea noastră,  oamenii merg la cimitir curăţă mormintele şi pun flori şi lumânări.
Plin de flori, candele aprinse, dacă n-ar fi pietrele funerare, ai spune că e o sărbătoare veselă.
Oamenii, cu buchete de flori în mână, trec pe la mormintele celor dragi, mai vorbesc cu alţii veniţi din cine ştie ce colţ al lumii pentru a pune un buchet de flori la părinţii, fraţii sau prietenii plecaţi dintre noi.
Sigur, acolo unde cei dragi sunt de mult în lumea drepţilor, rămân mai mult amintirile decât durerea.
Unele amintiri sunt chiar haioase şi nu poţi să nu râzi chiar dacă eşti într-un asemenea loc.
,,- Eram la un priveghi, îmi povestea bunica, Petre bunicul Lăcrămioarei care era un hâtru fără pereche, s-a gândit că nu i-ar strica nişte bani câştigaţi uşor.
Aşa că, a prins el un moment în care a rămas singur lângă mort şi i-a legat o sfoară în jurul pieptului, a acoperit mortul cu giulgiu, iar seara, când bărbaţii s-au aşezat la cărţi şi când se strânseseră nişte bani, Petre care stătea cu scaunul la picioarele mortului, a tras de sfoară iar mortul s-a ridicat aproape în şezut.
Îţi dai seama cum i-a băgat pe toţi în sperieţi şi cum se călcau în picioare, care să iasă pe uşă primul!
Sigur, uşa a fost prea strâmtă pentru unii, aşa că au sărit pe fereastră strigând cât îi ţinea gura:
– A înviat mortu’, a înviat mortu’!
Petre a aşteptat până au fugit toţi îngroziţi care-ncotro a văzut cu ochii, apoi a strâns liniştit toţi banii adunaţi la cărţi şi dus a fost, povestea bunica amuzată.
Până s-au dezmeticit toţi c-a fost o glumă de-a lu’ Petre, ia-l de unde nu-i!
Cine zice că mai demult tinerii au fost mai cuminţi?
A văzut cineva babă frumoasă şi copii cuminţi?,,
Iar ochii bunicii râdeau.
Şi acum râd ochii ei prin florile care-i cresc pe mormânt.
Iar candela îi luminează veşnicia.
Dormi în pace suflet blând.

 

Povestea de marţi…

Septembrie 3, 2012 la 7:02 pm | Publicat în povestea de marţi, semn de...sunete | 6 comentarii
Etichete: , ,

…13 -Consolare-

,,Dragostea trebuie să treacă…”

,,Ca să înţelegi ce înseamnă un pahar cu apă, trebuie să fie secetă sau să fii în deşert…”

Asculta cu ochii închişi melodia şi îşi simţea inima din ce în ce mai grea…

,, Dacă dragostea trece, trebuie să şi doară…” cântecul îi încleşta sufletul şi-l strângea ca într-o gheară de oţel.

,,Zorile sunt mai frumoase dacă mereu sunt ameninţate de beznă”… Suspină…

,,Chiar dacă sentimentele te înalţă, odată şi odată ele apun…”

Acum lacrimile îi şiroiau pe obraji…

De dincolo se auzeau ştirile.

Îşi şterse obrajii şi-şi spuse: ,,Nu sunt singurul om trist, sunt o mulţime ca mine”

 

Povestea de marţi…

August 28, 2012 la 7:03 pm | Publicat în povestea de marţi | 2 comentarii
Etichete: , , , , ,

…12

(Vise…de noapte)

Ştia, de fapt era ferm convins de asta…

Putea să fie mai bun de atât. Locul lui nu era aici; mă rog era aici, dar nu aceasta ar fi trebuit să fie perioada…

Vroia să fie cineva…Toată lumea să-l cunoască, să-l salute atunci când îl vede, iar el binevoitor să răspundă, dând din cap cu multă importanţă.

Oftă şi-şi sprijini bărbia în palmă. Privi spre ceasul de pe perete…

Două jumătate…

Mai avea vreo trei ore jumătate până să iasă de la muncă.

,, Să fii portar de zi e extraordinar, îşi spuse portarul de noapte.”

Povestea de marți…

August 20, 2012 la 7:03 pm | Publicat în de-ale noastre, povestea de marţi, Uncategorized | Lasă un comentariu
Etichete: , , , ,

…11.

– Alo, sunteți la capătul drumului, auzi în receptor, după ce fusese trezit în miez de noapte de țârâitul strident al telefonului.

Buimac încă de somn, răspunse sincer.

– Nu dom’le, eram în pat, dormeam, dar de ce întrebi?

– Păi, mi-a murit soacra și am sunat să veniți s-o luați.

Primul lui gând a fost că cineva își bate joc de el, așa că răspunse în glumă.

– Crezi că nu-mi ajunge o soacră,  vie, mai am nevoie și de una moartă?

– Dom’le, îți bați joc de mine, se auzi vocea revoltată de la celălalt capăt al firului? Eu stau cu mortu’n casă și dumneata te ții de glume?

Acum îi sări și lui țandăra.  Adică cum? Îl trenzește din somn, când abia adormise iar acum are nesimțirea să se și rățoiască la el?

– Domnule, nu ți-e rușine? Om în toată regula și te ții de glume?

– Eu? se auzi vocea mirată a celuilalt… Păi v-am întrebat frumos dacă sunteți la capătul drumului și dumneata mi-ai răspuns în glumă că ești în pat…

– Nu ți-am răspuns în glumă ci foarte serios că sunt în pat, ce să caut la 12 noaptea la un capăt al drumului?

– Păi nu sunteți serviciile funerare ,,La capătul drumului?””

– Nu domnule,ați greșit.

– Scuze, și vă doresc noapte bună.

– Mda, ce noapte când ai de -a face cu nebuni…răbufni celălalt.

Noaptea trecu pe nesimțite, fără ca să mai poată adormi.

Zorile îl prinseră treaz, veghind….

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

simple Ula

I want to be rich. Rich in love, rich in health, rich in laughter, rich in adventure and rich in knowledge. You?

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Derivată din D.

You know my name, not my story.

Sâmburi

Niciun sâmbure nu e ceea ce pare a fi.

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Imagini și cuvinte

Despre oameni - fascinante creaturi/ Despre locuri - autentice trăiri

WHEN CULTURES COLLIDE

A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG

Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri

BUCĂTĂRELI LA BORCAN

Primul blog românesc despre murături, dulcețuri și alte chestii la borcan. Probabil singurul.

gradina2016

Despre gradina in anul 2016

"Enciclopedie deschisă"

blog arădean de cultură generală

MM's Blog

The best gift you are ever going to give someone— the permission to feel safe in their own skin. To feel worthy. To feel like they are enough. — Hannah Brencher

(re)flexii

Legea Watergate: "Corupția guvernamentală e denunțată întotdeauna la timpul trecut."

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

omamacurioasa.wordpress.com/

Gandurile unei mame curioase despre viata cu doi copii, cu bune si cu rele.

pisicablonda

let it come natural

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

j u r n a l d e b u b u r u z ă

locul unde visele devin cuvinte.

Fărâme de suflet şi de viaţă

" You'll stay with me? Until the very end... "

Evelics's Blog

Just another WordPress.com weblog

Doar un leu

Blog despre importanta fiecarui leu

Raluca & Ivan

Droguri ieftine

mondeadrian

există zi există noapte exist şi eu pentru a le-ncurca pe toate!

9

Just another WordPress.com site

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

O ciudata

Ciudata viata.....

natural 100%

pentru un corp sănătos

blue cafe

Don't worry about knowing a lot , you know what is useful , and that's what counts :)

Din viață ca-n piață

-the funny side of stories-

doar nicole...

...foind de zor/...cu rânduri și cu imagini, ce dansează printre pagini...

prinviatacaltor

"Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise."

Un an în Vanuatu

- jurnal de savoir-être -

BodyGeek – Sănătate și frumusețe

Just another WordPress.com site

Dubii, Spaime si Solutii

Dubii, Spaime si Solutii

Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

„Cartea bună este ca o conversaţie cu un om deştept” • Cartea – prietenul care nu trădează!

seradevise

un colaj-dialog in timp si dincolo de timp