Iubirea…

Februarie 25, 2014 la 7:10 pm | Publicat în poveşti, Uncategorized | 10 comentarii
Etichete: , , ,

…te pocneşte în moalele capului atunci când nici nu gândeşti. Cine ar fi crezut că în plină răzmeriţă populară în Ucraina un poliţist pus să lovească în participanţi se va îndrăgosti de o fată din tabăra adversă? Povestea lor e plină de poezie. Puşi faţă în faţă, băiatul a auzit cum fata îi spunea unei prietene la telefon s-o sune pe un alt număr. Mare a fost mirarea fetei când a primit un sms din partea poliţistului care-i reţinuse numărul de telefon şi o ruga să se întâlnească cu el. Romantic, nu?

Imagine

sursa foto .

Ghidusul Cupidon cred că a sărbătorit între Ziua Îndrăgostiţilor şi Dragobete, iar săgeata lui a lovit anapoda, sau poate nu?

Voi cunoaşteţi asemenea poveşti scoase parcă dintr-o carte?

Nucul…

Noiembrie 13, 2013 la 8:11 pm | Publicat în poveşti, Uncategorized | 34 comentarii
Etichete: ,

DSCF5211
…din ghiveci. 

 Crescuse dintr-o nucă, fără ştirea mea, într-un ghiveci la fereastră. Mi-a fost milă să-l smulg. Am zis că-l ţin până creşte mai mărişor, iar apoi îl plantez acasă în sat la maică-mea, în grădină. Aşa din joacă a crescut, acum e mai înalt ca mine şi anul acesta a avut primele nuci. Băiatul meu şi-al soră-mi, în joacă, au rupt nucile verzi şi le-au folosit pe post de mingiuţe. Maică-mea se supărase pentru că era curioasă ce fel de nuci vor fi.

Câteva mai ferite, au apucat totuşi să ne spună. ,,Suntem nuci cu coaja subţire.,, 🙂 

Sunt multe povesti si legende legate de nuc, dar le stiti desigur…ştiaţi că nucile au fost folosite în antichitate ca monede de schimb? 

Imaginaţi-vă cum ar fi să mergi acum cu un sac de nuci la cumpărături. 🙂 Sau să le depui în cont la bancă. 🙂

Eh, i-a trecut şi vremea lui, sau poate că nu. 🙂 

Stiti povesti, legende, obiceiuri despre nuc? Aş fi curioasă să le aud. 

Poveste…

Octombrie 29, 2013 la 6:50 pm | Publicat în gânduri aiurea, poveşti, semn de...sunete, Uncategorized | Lasă un comentariu
Etichete:

…melodioasă.

A fost odată ca niciodată o puştioacă cu sânge de viperă

…care odată n-a vrut să sărute un broscoi, fiind sigură că nu e un prinţ fermecat…

…ea totuşi crede şi acum că…

…iar el încă mai fredonează……si am incalecat pe o şa …

…si v-am spus povestea mea.

Credeţi în…

Iulie 20, 2013 la 9:28 am | Publicat în de-ale noastre, free-filozofii, gânduri aiurea, poveşti | 16 comentarii

…vise?

Sunt o persoană care, îmi place să cred asta, e destul de bine înfiptă cu picioarele în…ţărână.  Mereu încerc să găsesc o justificare cât de cât …ştiinţifică a ceea ce se întâmplă în jurul meu. Nu cred în semnificaţia viselor ci mai degrabă cred că ceea ce visăm este o continuare a ceea ce trăim zi de zi.

Foarte rar îmi aduc aminte ceea ce visez, aşa că sunt înclinată să cred că sunt o persoană care nu visează, cu toate că se spune că toţi oamenii visează, doar că în 90% din cazuri uităm ce am visat.

Acum hai să vă povestesc ce-am păţit ieri. Mă trezisem speriată, visasem că stăteam la etajul 1 şi când am deschis fereastra am dat nas în nas cu un bătrân negricios, cu faţa brăzdată de o mulţime de riduri, care stătea cocoţat pe o scară în faţa ferestrei. Când am deschis fereastra s-a speriat şi a căzut de pe scară şi a căzut lovindu-se la cap. În vis, de fapt şi în realitate, aveam telecomanda de la televizor în mână şi încercam să formez 112.

M-am trezit îngrozită şi când am ajuns la birou le-am povestit colegelor visul.

Sigur că am făcut haz pe seama visului, dar după masă am fost la cumpărături şi la un moment dat am auzit un zgomot ciudat în spatele meu. M-am întors şi am văzut o femeie căzută, cu spatele sprijinit de un raft. Am anunţat-o pe vânzătoare şi ea a sunat la 112. Femeia căzută suferea de epilepsie din câte mi-am dat seama.

A venit ambulanţa… N-am mai avut puterea să văd ce s-a întâmplat mai departe, dar senzaţia de groază a fost exact aceea ca cea din visul meu.

Noroc că există serviciul 112.

Cam asta este…

uneori se pare că realitatea se intersectează cu visul, credem sau nu acest lucru.

Voi? Aveţi asemenea poveşti?

Legenda…

Martie 10, 2013 la 2:19 pm | Publicat în Clubul Ignoranţilor, d'ale copiilor, de-ale noastre, femei, gânduri aiurea, poveşti | 12 comentarii
Etichete: , , , , ,

…urzicii.

Demult tare demult trăia o familie, mama, tata si fata lor. Erau fericiti, chiar daca erau oameni saraci, se aveau unul pe altul. Asta pana cand mama s-a îmbolnăvit şi a murit.

Cei doi au plâns-o cât au plâns-o, apoi, după o vreme, bărbatul s-a gândit că a venit vremea să se recăsătorească. A găsit o femeie mai în vârstă, cu multe fete.

Omul s-a gândit că ar fi tocmai bună să-i devină soţie.

Dar se înşelase. Femeia era rea, se purta urât cu fata lui iar când omul a murit, femeia şi-a izgonit fata vitregă din casă.

Fata plângând, a plecat din casa părintească, dar înainte de-a pleca, a blestemat-o pe mama vitregă.

Blestemul s-a prins, femeia s-a transformat într-o planta care atunci când e atinsă te urzică, aşa că e ocolită de toată lumea.

Creşte pe marginea şanţurilor, ocolită şi deloc iubită.

Eu aş mai adăuga însă ceva, oricât a fost de rea mama vitregă, nici ceea ce a făcut fata nu e tocmai bine. Poate de aceea Dumnezeu i-a dat acestei plante un farmec anume, pe care nu-l afli decât dacă treci peste acea …durere a pişcăturilor.

Urzicile…

Martie 10, 2013 la 10:13 am | Publicat în d'ale copiilor, de-ale noastre, poveşti, rețete, secrete ...free | 21 comentarii
Etichete: , , , , ,

…iubite de prea puţină lume.

Am crescut la sat, aşa că am învăţat de mică să mă feresc de planta asta care-ţi produce durere şi mâncărimi.

Apoi le-am cules puilor de găină, raţă sau gâscă. Ţin minte că într-o perioadă ai mei creşteau şi curcani. Puii sunt foarte sensibili, aşa că zi de zi, dimineaţa şi seara bunică-mea împreună cu noi  copiii aveam un adevărat ritual. Le dădeam câte un bob de piper şi picioruşele le înmuiam în spirt.

Asta până într-un an când maică-mea a fost plecată două săptămâni, bunica era deja prea bătrână, aşa că am rămas noi copiii responsabili cu puii de curcă. Copilul tot copil, mai mult ne interesa joaca, intalnirea cu prietenii, aşa că am uitat regula cu spirtul si piperul. I-am trecut pe urzici şi tărâţe. Si atât…

Nici un puisor n-a murit, aşa că am ajuns la concluzia că urzicile sunt sigur o planta minune.

Acum, primăvara sunt bune pregătite la fel ca si mâncărica de spanac. Doar că sunt mult mai ieftine şi sigur nu au atâtea chimicale.

Cum pregătesc mâncărica de urzici? Simplu. Le spal, le fierb în apă puţină, le dau prin blender, apoi le pun în ulei -cam o lingura-şi presar făină peste ele.

Le las un pic pe foc, sigur amestecand cu lingura si apoi torn laptele, sare, si usturoiul. Las totul să fiarbă pana se incheaga totul si-l servesc cu oua ochiuri.

Sigur ca, in general copiii sunt reticednti la mancarica de urzici, asa ca ei au stiut ca mananca spanac.

Asta pana acum nu de mult când fiica-mea a aflat ca spanacul s-ar putea sa fie si…urzică. 🙂

Acum, sigur ca daca doriti sa stiti mai mult despre planta minune puteti citi si aici.

Va sfatuiesc sa le introduceti in alimentatie, nu strica.

Melanie , musai sa-i inveti si pe francezi sa manance urzicute. 😉

Povestea de marţi…

Aprilie 16, 2012 la 10:39 pm | Publicat în povestea de marţi, poveşti | 4 comentarii
Etichete: , , , , ,

…1.

Văzuse un reportaj despre pericolele internetului.

Se distrase teribil atunci când a aflat de teama cea mai cruntă a bărbaţilor.  Auzi tu de ce le era frică cel mai tare! Ca dincolo de avatarul persoanei feminine să nu fie vreo grăsană.  ,,Probabil de aceea cer atât de insistent ca să-ţi deschizi webcam-ul” îşi spuse zâmbind.  ,,Nu-i interesează mintea ci fizicul, la fel ca-n viaţa reală”, continuă ea să disece    tipologia internauţilor.

,,Şi cu câţi se întâlnise în viaţa reală?”  Se opri o clipă să scuture cenuşa ţigării care o uitase  c-o ţinea în mână. O preocupa prea tare subiectul, uitase cu desăvârşire de ţigara aprinsă.

Sorbi cu înghiţituri mici cafeaua care se răcise de când o uitase pe măsuţă.  Ochii îi căzură pe oglinda aşezată în faţa măsuţei. Din oglindă o privea un chip pe care şi-l recunoştea ca fiind al ei.

Se cercetă cu luare aminte. Hmmm, acele mici riduri de la colţul ochilor le avea de când se ştie. Asta pentru că de multe ori îşi subţia privirea ca o lamă,  atunci când vroia să înţeleagă ceva , când analiza vorbele sau gesturile interlocutorului sau când îşi punea ordine în gânduri.

În rest nu avea alte riduri. Părea încă tânără…

Îşi aminti de întrebarea care-o frământa. Cu niciunul. E drept că nici cu persoanele …reale nu apuca să-şi dea întâlnire,  ce să mai spună de persoanele pe care le ştia doar virtual.

Apoi îşi aduse aminte că femeilor cel mai frică le este ca să nu dea peste un ucigaş în serie, se spunea în acel reportaj.

Zâmbi… Oare doar dincolo de ecran poţi nimeri peste un ucigaş în serie sau mă rog peste un ucigaş? Zilnic ştirile de la ora 5 sunt pline de crime, de cele mai multe ori crime pasionale sau… casnice. Şi-n cele mai multe cazuri victimele sunt soţii, foste soţii, mai rar concubine sau amante.

Oftă… De fapt de unde au pornit aceste gânduri, pe care acum le disecă şi le învârte pe toate părţile?

De la acel reportaj sau avea totuşi un alt motiv? O să se gândească mâine la celălalt motiv, acum nu dorea decât o clipă de linişte înaintea zilei care va veni. Clipa ei de linişte…

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

simple Ula

I want to be rich. Rich in love, rich in health, rich in laughter, rich in adventure and rich in knowledge. You?

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Derivată din D.

You know my name, not my story.

Sâmburi

Niciun sâmbure nu e ceea ce pare a fi.

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Imagini și cuvinte

Despre oameni - fascinante creaturi/ Despre locuri - autentice trăiri

WHEN CULTURES COLLIDE

A PERSIAN AND ROMANIAN BLOG

Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri

BUCĂTĂRELI LA BORCAN

Primul blog românesc despre murături, dulcețuri și alte chestii la borcan. Probabil singurul.

gradina2016

Despre gradina in anul 2016

"Enciclopedie deschisă"

blog arădean de cultură generală

MM's Blog

The best gift you are ever going to give someone— the permission to feel safe in their own skin. To feel worthy. To feel like they are enough. — Hannah Brencher

(re)flexii

Legea Watergate: "Corupția guvernamentală e denunțată întotdeauna la timpul trecut."

drumuldinmine

Salut frumusețea din tine și în tăcere îți iubesc întunericul, OM.

omamacurioasa.wordpress.com/

Gandurile unei mame curioase despre viata cu doi copii, cu bune si cu rele.

pisicablonda

let it come natural

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

j u r n a l d e b u b u r u z ă

locul unde visele devin cuvinte.

Fărâme de suflet şi de viaţă

" You'll stay with me? Until the very end... "

Evelics's Blog

Just another WordPress.com weblog

Doar un leu

Blog despre importanta fiecarui leu

Raluca & Ivan

Droguri ieftine

mondeadrian

există zi există noapte exist şi eu pentru a le-ncurca pe toate!

9

Just another WordPress.com site

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

O ciudata

Ciudata viata.....

natural 100%

pentru un corp sănătos

blue cafe

Don't worry about knowing a lot , you know what is useful , and that's what counts :)

Din viață ca-n piață

-the funny side of stories-

doar nicole...

...foind de zor/...cu rânduri și cu imagini, ce dansează printre pagini...

prinviatacaltor

"Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor vise."

Un an în Vanuatu

- jurnal de savoir-être -

BodyGeek – Sănătate și frumusețe

Just another WordPress.com site

Dubii, Spaime si Solutii

Dubii, Spaime si Solutii

Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

„Cartea bună este ca o conversaţie cu un om deştept” • Cartea – prietenul care nu trădează!

seradevise

un colaj-dialog in timp si dincolo de timp