Mirare…

septembrie 1, 2014 la 9:47 pm | Postat in Clubul Ignoranţilor, de-ale noastre | 5 comentarii

,,Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara va găzdui din primăvara anului viitor şi un “muzeu viu”, unde vizitatorii vor putea observa condiţiile de viaţă specifice anului 1900.

“Anul viitor, în primăvară, se va face selecţia acelor oameni care vor juca un rol, vor fi angajaţi, actori, pentru că este greu să locuieşti într-o casă, ca în 1900, fără curent şi cu toaleta în curte. Se va face o comisie care va selecta oamenii, ei vor fi şi plătiţi. Cu siguranţă casele se vor finaliza din decembrie, iar din primăvară, vizitatorii vor putea vedea şi acest muzeu viu”, a declarat Claudiu Ilaş

Locuitorii “muzeului viu” vor fi actori plătiţi să stea zile întregi în casele fără curent electric pentru a le arăta turiştilor cum se trăia în satul bănăţean din secolul al XIX-lea, fără telefon mobil, calculator şi electricitate. Fiecare gospodărie va avea un anumit specific meşteşugăresc: olărit, fierărie, ţesătorie şi agricultură. ,, sursa

Mă întreb dacă vor găsi actori capabili să meşterească în fierărie, în rest hai că… treacă meargă, agricultură, olărit sau ţesătorie.

 

Cuvinte neînţelese…

august 31, 2014 la 8:37 am | Postat in d'ale copiilor, de-ale noastre | 11 comentarii

…în copilărie.

Învăţasem rugăciunile în maghiară de la bunica iar în română de la tatăl meu.

Le spuneam înainte de culcare, iar atunci când spuneam ,, Îngeraşul,, mă întrebam mereu de ce trebuie să ne ferească ,,derele,, Abia mai târziu mi-am dat seama că era vorba ,,de rele,,. Cât eram mică nu ştiam de ele.

Auzisem de la adulţi, ascultând şi noi cu urechile ciulite, discuţiile lor, un banc despre Ceauşescu. Nu mai ţin minte bancul, dar ţin minte cum strigam apoi pe stradă în gura mare, ,,Ceauşescu PCR, benefiuciu’ unde e?,, Cine-o fi acel Beneficiu, m-am întrebat mult timp. Mai târziu am aflat că nu e un…bărbat.

,,Două fire, două paie,

ia ciuleandra la bătaie,,

Multă vreme am compătimit-o pe…Ciuleandra, săraca fată, bătută. Aşa crezusem eu, că e vorba de o fată în…propoziţie. :)

Între lumi…

august 23, 2014 la 1:39 pm | Postat in de-ale noastre, Uncategorized | 17 comentarii

…diferite.
Trăiesc între mai multe lumi. Depinde care ferestră o deschid.
Fereastra din bucătărie mă azvârle în lumea manelelor. Vecinii ascultă muzica cu difuzoarele date la maxim.
Fereastrele deschise din camera copiilor mă trimite în lumea celor tineri, muzică de club ascultată noaptea de la un cămin studenţesc.
Iar fereastra din camera mea mă duce în lumea clasică a operetei. Exerciţii zilnice ale celor ce repetă şi-şi antrenează vocea pentru o astfel de lume.
Doar seara şi dimineaţa devreme ajung să mă contopesc cu muzicalitatea trilurilor păsărilor sau gânguritul guguştiucilor. Uneori, noaptea, târziu, un greiere pierdut în…urbanitate mă lasă să visez la nopţile liniştite a satului.
Lumile mele…în care mă regăsesc uneori, alteori scrâşnetul tramvaielor şi motoarele maşinilor, gălăgia matinală a gunoierilor îmi aduce aminte de locul în care trăiesc de fapt, oraşul…

21 august…

august 22, 2014 la 5:19 pm | Postat in de-ale noastre, Uncategorized | 6 comentarii

…o zi care-mi place de câţiva ani, de vreo 10…cred.

Carnavalul Florilor.DCIM100MEDIA

.DCIM100MEDIADCIM100MEDIADCIM100MEDIA

 

Care alegorice din flori şi desigur…voie bună.DCIM100MEDIADCIM100MEDIA

Jurnal…

august 20, 2014 la 9:16 pm | Postat in de-ale noastre, jurnal aiurit, Uncategorized | 8 comentarii

…aiurit-18
Îmi simt fiecare muşchi pe care-l am. Asta pentru că m-a apucat hărnicia şi am întors bucătăria pe dos şi m-am apucat de văruit. Dar acum mi-e bine când o văd aproape gata, văruită. Nu prea o recunosc, pentru că nu a ieşit culoarea care am avut-o până acum, adică culoarea dovleacului. Ai mei spuneau că se simt ca-ntr-un dovleac, cu pereţii portocalii şi faianţa şi gresia verde. Acum tot orange am vrut să fie, dar n-a ieşit aşa, ci mai degrabă un portocaliu rozaliu, dar asta este, aşa va rămâne până la anul.
Dar nu despre asta doream să scriu, ci despre latura sensibilă a fiului meu. Ieri seară a venit acasă cu un pui de pasăre, pe care l-a găsit pe trotuar. Probabil picase din cuib. Primul lucru a fost să-mi spună că-l ţine doar o zi, până o să-l vadă că poate să zboare. Asta ştiind că nu sunt de acord să ţină păsările captive. Ei, păsăroiul e încă acasă la noi, nu ştie să zboare, dar mi-e drag să-mi privesc băiatul hrănind pasărea. Când îi dă să mănânce, puiul cască ciocul de parcă mama pasăre i-ar da să mănânce. Îl scăpase prima seară pe jos, iar atunci când puiul a sărit speriat spre el, fiul meu se retrăsese în spate.
– Ce-i, ţi-e frică de el? l-am întrebat.
– Nu, dar mi-e frică să nu-l strivesc, mi-a răspuns.
Fiul meu e un împătimit al calculatorului, aşa că zâmbesc văzând cu cât drag şi cu câtă responsabilitate hrăneşte puiul.
Am căutat pe net, cred că e o privighetoare. Am aflat că privighetorile sunt păsări migratoare, aşa că s-ar putea ca acel ,,până mâine,, să se transforme ,,până-n primăvară,, asta pentru că nu prea cred că puiul ar putea să-şi ia zborul spre ţările calde acum în toamnă.
Vom vedea…

Jurnal…

august 16, 2014 la 4:28 pm | Postat in jurnal aiurit, Uncategorized | 15 comentarii

…aiurit. 17

Simt deja aerul rece al toamnei. Ştiu, încă e august, dar odată cu Schimbarea la Faţă, iar acum, 15 august, cu sărbătoarea ei, mă duce deja cu gândul la toamnă. Deja în magazine, încet, încet, pe rafturi, rechizitele şcolare îşi fac apariţia… E primul an în care nu mă stresez cu caietele. Ai mei încep  o nouă aventură, mersul la facultate. E prima vacanţă în care nu şi-au dorit să plece de acasă, după terminarea şcolii. Cred că simt şi ei că e ultima vacanţă adevărată, în care s-au mai răsfăţat, au dormit pe săturate ziua, pentru că nopţile şi le-au pierdut, transformându-le în zile.

Îi mai cert, dar totuşi îi las să-şi facă de cap, conştientă fiind că această vară n-o să se mai întoarcă. Da, probabil simţiţi şi voi o urmă de tristeţe în scrierea mea, aşa este. Ei vor pleca din toamnă, voi rămâne singură. Ştiu, se vor întoarce în vacanţe, dar, toamna asta îşi vor lua zborul din cuib.

Mă cam ia cu dureri şi strângeri de inimă, gândindu-mă cum se vor descurca în lumea largă, ce vor mânca, cum se vor adapta unui alt ritm de viaţă, mai trepidant, în alt oraş…

Şi iar mă trezesc fredonând

Încă mi-e casa plină, dar nu pentru multă vreme…

***124

august 12, 2014 la 7:45 pm | Postat in haiku, Uncategorized | 4 comentarii
Etichete: , ,

Flori de cicoare,
străjuiesc margini de şanţ.
Miriştea-i goală…

Din înţelepciunea…

iulie 31, 2014 la 8:23 pm | Postat in de-ale noastre, Uncategorized | 4 comentarii
Etichete: , ,

…populară.
,, Mai demult într-o cămăruţă mică şi întunecată creşteau 3-4 flăcăi ca brazii. Acum, în case cu etaj creşte câte unul pirpiriu şi cocârjat.,,

***123

iulie 26, 2014 la 5:57 pm | Postat in haiku, Uncategorized | 2 comentarii
Etichete: , , ,

Boabe de rouă…
Acum, pe firul ierbii,
un nou Univers.

Sunt…

iulie 24, 2014 la 8:04 pm | Postat in gânduri aiurea, jurnal aiurit, Uncategorized | 27 comentarii
Etichete: , , ,

…o corcitură şi nu mi-e ruşine s-o recunosc. Român-maghiar-german iar unii ar fi tentaţi să spună că am şi sânge de ţigan, asta datorită pielii, cu toate că nu sunt. De-aş fi, nu mi-ar fi ruşine s-o recunosc. Dar nu sunt. De ce am început să vă povestesc aceste lucruri despre mine? Pentru că pe internet e scandal, din nou, datorită unei melodii, al unui spaniol.

Mereu am fost de părere că nu e bine să fii xenofob, naţionalist sau şovin. Aceste lucruri nu au dus la nimic bun.

Mă întreb uneori, oare chiar aşa de răi sunt românii în străinătate? Poate că da poate că nu…

Poate că e şi vina noastră, prea vorbim doar de părţile noastre negative. Ştiu, o să-mi spuneţi, ţiganii nu sunt români. Chiar dacă nu vrem să recunoaştem, ei tot cetăţeni români sunt văzuţi în străinătate, aşa c-ar fi cazul să facem ceva în privinţa lor, să-i integrăm cumva în societate. Dar noi nu suntem în stare să rezolvăm problemele bătrânilor şi copiilor noştri, cum să rezolvăm atunci şi problemele ţiganilor? A acestor oameni care abia de 150 si ceva ani au fost dezrobiti. Si nici nu prea îşi dau silinţa să-şi depăşească condiţia. Cei mai mulţi sunt analfabeţi, iar asta nu e singurul lor defect.

Ei, dar prea m-am întins cu vorba, eu am dezaprobat clipul şi mulţi au făcut la fel. Ar fi bine să arătăm lumii şi partea frumoasă, doar avem şi părţi bune, nu-i aşa? Asta până vom rezolva fobia străinilor faţă de noi.

Pagina următoare »

Create a free website or blog at WordPress.com. | The Pool Theme.
Entries şi comentarii feeds.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 252 other followers