Surprize…
septembrie 27, 2013 la 8:34 pm | Publicat în Uncategorized | 12 comentariiEtichete: afaceri, afacerişti, doi bani, tv
…neplăcute. De 10-12 ani am abonament la cablu, incluzând şi HBO-ul. De 1 sau 2 ani, am fost nevoiţi să punem şi decodor pentru acest program. Sigur că da, acest decodor se poate folosi la un singur televizor. Pentru al doilea se plăteşte. Copiii din ziua de azi nu prea urmăresc programele tv, deoarece au internetul la îndemână, aşa că un decodor e suficient în casă.
Acum vreo două zile am avut o altă surpriză neplăcută, pe programul de la HBO îmi apare mesajul că nu sunt autorizată să urmăresc acest canal.
Azi i-am sunat pe cei de la cablu să-i întreb de ce îmi apare acest mesaj.
– Păi nu aveti bifata această opţiune, mă anunţă vocea de la celălalt capăt al firului.
– Cum să nu am, răspund, doar am pachetul HBO+.
– Nu, nu-l aveţi, îmi răspunde vocea.
Încep să mă enervez.
– Un minut, să iau contractul, spun.
– Sigur că da, aud de la celălalt capăt.
Iau contractul şi-i citesc, HBO+, zic triumfătoare.
– Aaa, păi a fost doar o promoţie, acum va trebui să plătiţi 8 lei în plus, se poate rezolva şi telefonic.
– Nu mi s-a spus c-ar fi la promoţie, îi răspund cu lehamite…
– A fost răspunde domnişorica, dar vă putem introduce acest pachet dacă doriţi să plătiţi în plus 8 lei.
Am acceptat pentru că nu am avut de gând să mă cert cu ei, nu merită, dar mă gândesc să renunţ la seviciile acestei firme care nu respectă nici un contract ci fac după cum îi taie capul.
Mă cuprinde lehamitea văzând cum totul se reduce doar la bani, mi-e greaţă de aceşti afacerişti-bişniţari. Iniţial au renunţat la Discovery, acum se ocupă de alte matrapazlâcuri, pentru a scoate bani.
Mi-e ruşine mie de nesimţirea lor.
Melanie şi…
mai 20, 2013 la 8:23 pm | Publicat în d'ale copiilor, de-ale noastre, gânduri aiurea, joc, semn de...sunete, Uncategorized, zile colorate | 4 comentariiEtichete: amintiri, cirese, cocosi, copii, copilarie, film, pere, poezie, poveste, ridichi, tv
…cireşele mi-au adus aminte de copilărie. De ridichile roşii din primăvară, de cireşul de la vie. Copii fiind ne bucuram dacă ni se aruncau şi nouă cireşe din cireş, era prea înalt să ne căţărăm în el.
De cocoşul cu care-mi disputam mereu teritoriul. De obicei el câştiga, mă fugărea în tindă, aşa că bunică-mea mi-a făcut o mare bucurie atunci când a …transformat cocoşul în supă. Nu că aş fi fost eu o mare mâncăcioasă, dar acum puteam să mă joc în tihnă în curte cu mingea roşie cu buline, prima mea mare dragoste. Asta până într-o zi când un vecin mai mărişor mi-a spart mingea mea dragă. Şi cât am mai jelit-o!
De părul din curte, ,,muşcatai,, zemos şi cu o aromă şi-un miros dumnezeiesc.
De bunică-mea care ne citea poveşti şi de prima poezie din clasa I, pe care am fost nevoită s-o învăţ. Era tot despre cocoşii care ,,dau din aripi, şi se pişcă,,…şi cât de greu am învăţat-o, fiind cu gândul la filmul cu cowboy care era în seara aceea la tv.
He, he câte amintiri! Sigur aveţi şi voi multe de povestit. Uite, stau cuminte şi vă ascult.
Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.
9 